Floare

O floare s-a nascut.
Cauta sa inteleaga omul,
Si nu pricepea gandurile.
Nu pricepea framantarile,
Nu stia...ce e omul.
Si intr-o zi...o furnica la ea veni.
Omul...,zise furnicuta...
Este'un punct, un pic de cer,
Este cer mai luminos, cer ploios si cer noros.
Uneori chiar furtunos...
Omu'i centrul pentru el,
Omul este ca o scoica'n mare,
Se inchide,
Naste'o perla
Si apoi...moare.
Trista'i perla,
trista'i lumea.

Cerul, Dragostea e cer de stele,
Scoica se ascunde,
Frica'i este de lumina.
Are omul...,o comoara,
Caci o perla pentru sine, e ca si o piatra simpla.
Sa iubim, sa fim atenti,
"13. Voi sunteţi sarea pământului. Dar dacă sarea îşi pierde gustul, prin ce îşi va căpăta iarăşi puterea de a săra? Atunci nu mai este bună la nimic decât să fie lepădată afară, şi călcată în picioare de oameni."
Sa fim sare si lumina.
"14. Voi sunteţi lumina lumii. O cetate aşezată pe un munte, nu poate să rămână ascunsă."

Amin