A MURIT, si porumbelul
Iertat si’o noua viata
Spre seara, cu masina la dig am ajuns,
Caci, Rita greu mergea si nici pofta de mancare n’avea
Cand din masina afar’am vrut sa ies, Doamne Doamne mi-a zis: Stai sa nu iesi!
Prin faptu ca borseta in volan s-a prins am stiut.
Dar cu toate ca de multe alte dati prin semne mi s-a zis anumite lucruri sa nu le fac sau zic
Am coborat masina si de lesa la medic am ales.
“Dureri la picioarele din spate si pofta grea de masa” a fost ce eu am zis
Dupa o radiografie de coloana, ciocuri mi-a zis.
Si i-a facut, Ritei, Dexavet.
Am fost si a doua zi, spunand ca ii mai rau vomita, nu mananca
A treia zi, deja cu greu mergea si nu manca
Seara alt medic F.M.V.B.
Joi dimineata cu greu mergea si de mancat tot nu manca
Pe perfuzii a intrat - I.R.A.
Si am fost rugat Sambata ca si Meli cu noi sa vina, la spital,
Dar nu, am zis ca e mai bine vreme sa castigam
Si am fost singur cu Rita
In vreme de necaz povata zic sa se stie, ca un ajutor de dragoste, nu strica.
Duminica mai rau, nu bea, manca.
A murit spre seara din doar din vina mea!
Sa se stie ca analizele de sange dau de stire
Si apoi poti tratament pe pacient sa faci.
Neascultare mea de Domnul mi-a omorat catelul
Si sper sa mi se ierte greseala ce am facut.
Si’n cele zile citeam in cartea albastra,
cu tot atatea pagini ca zilele din an (2012)
“Ai cazut” in care “Cea mai mare problema a noastra este mandria”
“Iesiti din lipsa de iubire, din adevarul tau ca om,
nu spune ma voi gandi ci fugi iesi, nu urca in trenul care in rapa cade.
Nu fi individualist”
Cam vremea cand Rita s-a imbolnavit,
O vineri, la fereastra pe’un cutu cu’o pasare in gura am privit
Apoi pasarea din gura catelulului fugii, insa ... catelul iar o prinse si ...
Dupa o vreme scurta constiinta ma oprii sa mai traiesc fara sa aflu pasarea ce o mai fi
Pe drum, intre masini pene – lupta
Ajuns la cusca cainelui cu’un marsh, uimit raman ca pleaca, si’n iarba mare
Pare sa fie jumulit un porumbel aproape resemnit
Clipea dupa o vreme cu spatele golas, incet sub sine aripile a tras,
L-am luat in palma si bucuros eram ca inca mai clipeste
Era calm
I-am dat lapte cu miere si grau pe cioc in jos
A treia zi manca si bea frumos
Acum ma ciocaneste, cu aripa da,
Se face bine Gutzumanu
Si canta chiar. Iar penele lipseau acum nu mai,
Doar aripa mai are sa creasca doar un pic.
Iertat si’o noua viata
Spre seara, cu masina la dig am ajuns,
Caci, Rita greu mergea si nici pofta de mancare n’avea
Cand din masina afar’am vrut sa ies, Doamne Doamne mi-a zis: Stai sa nu iesi!
Prin faptu ca borseta in volan s-a prins am stiut.
Dar cu toate ca de multe alte dati prin semne mi s-a zis anumite lucruri sa nu le fac sau zic
Am coborat masina si de lesa la medic am ales.
“Dureri la picioarele din spate si pofta grea de masa” a fost ce eu am zis
Dupa o radiografie de coloana, ciocuri mi-a zis.
Si i-a facut, Ritei, Dexavet.
Am fost si a doua zi, spunand ca ii mai rau vomita, nu mananca
A treia zi, deja cu greu mergea si nu manca
Seara alt medic F.M.V.B.
Joi dimineata cu greu mergea si de mancat tot nu manca
Pe perfuzii a intrat - I.R.A.
Si am fost rugat Sambata ca si Meli cu noi sa vina, la spital,
Dar nu, am zis ca e mai bine vreme sa castigam
Si am fost singur cu Rita
In vreme de necaz povata zic sa se stie, ca un ajutor de dragoste, nu strica.
Duminica mai rau, nu bea, manca.
A murit spre seara din doar din vina mea!
Sa se stie ca analizele de sange dau de stire
Si apoi poti tratament pe pacient sa faci.
Neascultare mea de Domnul mi-a omorat catelul
Si sper sa mi se ierte greseala ce am facut.
Si’n cele zile citeam in cartea albastra,
cu tot atatea pagini ca zilele din an (2012)
“Ai cazut” in care “Cea mai mare problema a noastra este mandria”
“Iesiti din lipsa de iubire, din adevarul tau ca om,
nu spune ma voi gandi ci fugi iesi, nu urca in trenul care in rapa cade.
Nu fi individualist”
Cam vremea cand Rita s-a imbolnavit,
O vineri, la fereastra pe’un cutu cu’o pasare in gura am privit
Apoi pasarea din gura catelulului fugii, insa ... catelul iar o prinse si ...
Dupa o vreme scurta constiinta ma oprii sa mai traiesc fara sa aflu pasarea ce o mai fi
Pe drum, intre masini pene – lupta
Ajuns la cusca cainelui cu’un marsh, uimit raman ca pleaca, si’n iarba mare
Pare sa fie jumulit un porumbel aproape resemnit
Clipea dupa o vreme cu spatele golas, incet sub sine aripile a tras,
L-am luat in palma si bucuros eram ca inca mai clipeste
Era calm
I-am dat lapte cu miere si grau pe cioc in jos
A treia zi manca si bea frumos
Acum ma ciocaneste, cu aripa da,
Se face bine Gutzumanu
Si canta chiar. Iar penele lipseau acum nu mai,
Doar aripa mai are sa creasca doar un pic.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu