Muntele

Incercam de ceva vreme sa urc muntele,
Ani de zile a batut vantul si a nins,
Slabisem in crez,
A crede nu inseamna a crede un pic,
A crede este totul sau nimic.
Priveam in orice dimineata Soarele putin in ceata,
Imi era frig si tremuram si spre creasta ma uitam,
Si mai aveam.....
Pacatuiam, de aceea nu urcam.
Si apoi am invatat ca trebuie sa fi curat,
Si spre varf nu mai urcam ci spre el inaintam,
El, din varf se'apropia si nici vant nu mai batea si nici ceata nu era.
Soarele de dimineata ceata alunga indata,
Nori pufosi se alergau, chicoteau si se'nbranceau.
Pamantul se misca.
Nu ma cunostea el, Soarele il remarca, si in juru'i se rotea.
Mic pe'un varf si-un infinit,
Parca nici nu existam.
Totusi in varf ajungeam.
Si Soarele Terrei il vedeam.
Intelept e Dumnezeu, sa ne dea Lumina, noua,
Aer, plante cu glucoza,
Iti mersi ca traim,
Vreau ca lumea s'o iubim,
Fara ura sa traim,
Ioc razboi si egoism,
God S.O.S.