Taize

Fratele Roger a insistat foarte mult asupra bunătăţii profunde a fiinţei umane. Orice iertare adevărată trezeşte adâncul inimii umane, acest adânc care este făcut pentru bunătate.

Paul Ricœur a fost frapat de accentul pus pe bunătate. Într-o zi ne-a spus la Taizé că aici vedea el sensul religiei : «  a elibera fondul de bunătate al oamenilor, a-l căuta acolo unde este bine ascuns. »

Lucrul cel mai de preţ din moştenirea Fratelui Roger se găseşte poate aici : acest sens al dragostei şi al iertării, două realităţi care pentru el erau evidente şi pe care el le sesiza instantaneu, cu o rapiditate care nouă ne scapă deseori. În acest domeniu el era cu adevărat inocent, tot timpul simplu, dezarmat, citind în inima celorlalţi, capabil de o încredere totală. Privirea sa preafrumoasă traducea acestea. El se simţea foarte bine în compania copiilor tocmai pentru că ei trăiesc lucrurile cu aceaşi rapiditate; nu se pot proteja şi nu pot crede ce este complicat. Ce-i atinge le merge drept la inimă.

Îndoiala nu era niciodată absentă la Fratele Roger. De aceea îi plăceau versurile « Nu lăsa tenebrele mele să-mi vorbească !  [1] !» Căci tenebrele erau insinuările îndoielii. Dar îndoiala aceasta nu afecta evidenţa cu care el resimţea dragostea lui Dumnezeu.

În Evanghelii, simplicitatea lui Iisus deranjează.

Fratele Roger a fascinat cu siguranţă prin inocenţa sa, prin percepţia sa imediată, prin privirea sa. Şi cred că a văzut în ochii unora că fascinaţia se poate transforma în neîncredere ori agresivitate. Pentru cineva care poartă în sine conflicte insolubile, această inocenţă a trebuit să devină insuportabilă.

 Micul dejun la Taize - zeci de mii de tineri din toata lumea

 Biserica din Taize

 Rugaciuni comune

 Taize in Europa

 Taize la Milano